Superb

Superb


Superb e Cerul si Cuvantul
Suflet mai greu decat Pamantul
Mai mare decat Dumnezeu
Si mai etern decat mereu…


Suflet strain de Casa mea
Amestecat cu sangele si pielea…
Suflet ce-mi curgi prin vene,preacurat,
Ce cauti tu si in sange de Barbat?!?


“Superb” e titlul meu de Poezie
Dar ce inseamna nimeni n-o sa stie,
Vor crede toti din nou ca povestesc
De tine si cat eu te iubesc…


Superb e Omul si ale sale ganduri,
Suflet pictat de mine-n randuri
Si recitit in infinite Carti…
Nemuritor in multe-eternitati…


Suflet, credeam ca esti numai al meu!
Ce cauti acum in Pieptul sau?!
El mi te-a luat caci al sau nu-i ajunge?
Sau pe-al sau l-a luat chiar al meu sange?


Superb e Dumnezeu si Viata…
Suflet ce-aduce Dimineata…
Din care Soarele isi ia caldura…
Ce-n noapte Lunii tu-i esti patura…


Suflet, de tine trupu-mi este plin
Si tu esti chiar trupul meu mai fin,
Nu esti decat al meu parfum si sange
Ce-n vene de barbat mai curge…



Suflet, ce simte el cand curg asa…
Cu trupul tot sub pielea sa?
Stie ca eu sunt al sau sange?
Si daca Da…ce nu-i ajunge?


Superb e scrisul fara inteles
Suflet ce cresti cu fiecare vers,
Suflet nascut din trupul meu…
Suflet ce curgi prin Dumnezeu…


Superb ar fi sa inteleg
Cum pot eu sa aleg
Sa pot trai… fara Acel Barbat…
Cand trupul lui cu pielea mea e imbracat?


Suflet, ce ai patit de te gasesc
In sangele Barbatului ce il iubesc?!
Oare nu stii ca esti doar viata mea?!
Ce cauti acum in inima si-n respiratia sa?

Dumnezeu:
“ – Ajung, Frumoaso-atatea intrebari,
Primeste ale Mele-mbratisari…
Si-asculta bine-al Meu raspuns
De Sufletul ce si-n Mine a curs…


Raspunsul e Superb, asculta:

Nu al tau Suflet e-n vene de Barbat,
Ci amandoi aveti un Sange de Purtat!

E singurul Barbat, si singura Femeie tu,
Ce-aveti acelasi trup, superb: e Sufletu’…”