La mine-n brate

La mine-n brate
( Omul si Dumnezeu )





De catifea e plicul de scrisoare
Si-n plicul gol ce totul are
E-o amintire grea-perfecta
Ce-n pieptul tau se tot repeta...


E amintirea unei inimi parasite
A singurei Mele iubite...
Si-acum din Cer al Tau iubit
Iti spune cum Te-a parasit


Era o zi ce te ranea...
Si pe nisip langa al tau si Pasul Meu era,
Dar cand Furtuna a-nceput
Si Pasul Meu a disparut...


Si-n viscol doi, Nu patru pasi erau,
Si nu ai tai ci lipsa alor Mei dureau,
Mereu cand era Greu se mai vedeau
Doar cei Doi pasi ce ramaneau...


...si Parasita te-ai simtit mereu...
Si singura cand era greu...


Acum al Tau iubit din Cer
Deschide plicul cu mister
Sa intelegi de ce erau doi pasi,
Si-ai cui erau cei doi ramasi...



Erau doar doi, dar nu ai tai...
Iubita Mea, erau ai Mei...
Caci pasii Mei nu au plecat,
Ci Eu in Brate te-am purtat...


Sa sti de-acum c-atunci cand e furtuna
Cei Patru pasi in Cei Doi se aduna!

Sa nu mai Plangi pe Rochia Cea din Ate,
Caci n-am plecat ci Esti la Mine-n Brate!


Deschide Catifeaua Plicului Ceresc...
Sa Vezi si tu cat Te iubesc...


La Mine-n Brate-n Bratele Mele...
Iubita Mea, Suflet si Piele...
Sa sti c-atunci cand te voi parasi
Va fi atunci cand nu voi Fii!


Eu Sunt Etern si Infinit...

Al Tau iubit,