Asuma-Ti Tot!

Asuma-Ti Tot!!!



Nascutu-m-a un Tata intelept,
Si-o Mama m-a-nviat la Piept…
Doua Bunici m-au alaptat mereu,
Cu Duh si Dor de Dumnezeu...


Si un Bunic ce mai traieste-acum,
Mai sta ca Eu Putere sa adun...
Si un Bunic ce m-a-nvatat eternitatea,
Ca viata nu se termina cu moartea…


Pe-acel Bunic nu mi l-am cunoscut,
Caci a plecat cand eu nu m-am nascut…
De la-nceput o Roza mi-ai furat!
Si-apoi pe inca Doua ai calcat!!!


Cu Pasul Tau, Roze mereu ai frant!
Si le-ai zdrobit, Tu, intre Ceruri si Pamant!
Si vad ca n-ai oprire!!! Ba chiar o scuza:
Ca omu-i vinovat. Dar Moartea Te Acuza!!!


E ziua-n care omu-Ti cere sa alegi:
Atotputernicia s-o asumi, sau sa o negi!
Ca Toate-s Ale Tale, sa cred, asta ai vrea Tu!
Dar numai ce-i frumos, Raul si Moartea, Nu!!!


De vrei de Putrezire sa nu fii Vinovat,
Renunta Tu acum la Tot ce ai Creat!!!
Iar de alegi mereu sa fii Tu Dumnezeu,
Plateste Moartea lor! Simte Sicriul Greu!


De azi vei refuza s-alegi ce eu iti cer,
Cu-a Mortilor Tarana se-ngroapa al Tau Cer!!!
Caci nu e drept sa iti asumi doar Soarele, Lumina!
Ce Creator, pe Ce-a creat arunca vina?!?


Iti place jertfa noastra din paine si din vin!
Si ne-ai Orbit incat de moarte-Ti multumim…
Ne-ai si avertizat ca e pacat pe Tine suparati sa fim!
Eu Cred ca e Pacat ca inca te iubim…


Si de vei incerca sa ma convingi ca nu esti vinovat,
Ca numai Bunatate, Lumina si zambet ai creat,
Ca vinovat e omul ce-urmeaza Intaiul Inger cazut,
Incearca doar, si Iti voi arata ce nu ai mai vazut!!!


E Timpul ca acum sa-ncepi sa Te Salvezi!
Sau ca Esti Vinovat de Moarte, Tu sa Crezi!
Si-n continuare Totul de vrei sa fie-al Tau,
Tu, Recunoaste-odata: Esti Vinovat de Rau!!!


Asuma-Ti Raul Azi si Tu vei face bine!
Si doar asa ma voi mai inchina la Tine!
Dar de vei continua omul cazut s-acuzi,
Grabeste-Te Acum, de Mine sa Te-ascunzi!


Te voi gasi, Slab, asa cum e Minciuna!
Si Crede-ma ca Iti voi lua Eu Lumea!
Caci daca moartea n-o dai Tu, spune-mi in fata:
Cum vrei sa Te mai cred ca Tu mi-ai dat viata?!


Si Te voi crede ca Tu dai Numai viata...
Dar sa Renunti l-atotputernicia Ta!!!
Sa Te numesti doar Inceput, dar fara de Omega!
Caci Omul, de care depinde moartea, Tie iti e Egal!


Si ai numai o zi s-alegi, apoi Te voi Cauta!
Si sti ce Zi e Azi? ... Sigur nu e a Ta…
Azi, Cineva asteapta-mbratisarea mea…
Dar pe Bunica-a luat-o Moartea Ta!!!


De mai ucizi inca un om,
Etern Sa Fie al Tau Somn!!!

Duminica

Duminica


O zi de Duminica…sfarsit si inceput…
Si inca mai respir in visul ce-am avut,
De ce in noptile cand te visez pe tine
Se-neaca ziua mea de maine?


Si m-am trezit, am si mancat,
Dar trupul meu parca-i plecat...
Si Realitatea toata e in Ceata,
Si Visul este plin de Viata…


Si nici acum cand scriu in dormitor,
Din vis nu pot scapa, respir ca sa nu mor,
Dar moarta-i viata mea, si Vie sunt in vis
De ce atat de strans in noapte m-ai Cuprins?


Si-n zi mereu sunt Cea care de Dor tot Plange,
Dar Noaptea tu esti Cel ce plangi ca nu-ti ajunge…
Si ma intreb: cand trupurile noastre se vor intalni,
Cand tu ma cauti in noapte, si eu te-astept in zi?!?


Si-n zi cand ma privesti, nu sti ce e cu mine...
Si-n noapte cand ma vrei, mereu eu fug de tine,
Si Ziua se inchina cand vede-n Pieptul meu cat te iubesc!
Si-atat de mult tu ma iubesti,ca-n noapte doua Luni pe Cer gasesc...


Oameni, priviti cum cea mai mare Dragoste de pe Pamant
Din care isi ia viata pana si Duhul Sfant...
E despartita Azi de-o noapte si de-o zi…
Si de s-ar Implini...Pamantul s-ar Sfarsi!


Si cum pot eu sa-mi mai doresc a ta iubire,
Cand asta-ar insemna a Zilei si-a Noptii pieire?!
Nu vreau un alt Pamant sa ne putem iubi!
Si Lumea n-o Jertfesc pentru-a ne intalni!



Acum ramane Rugaciunea ca eu in noapte sa Nu Uit
Ca tu esti Cel din zi. Cat te iubesc de mult…
Si mai ramane ca tu in zi sa-ti amintesti,
Ca eu sunt Ea ce-n noapte…etern tu o iubesti…


Vom reusi Lumea sa n-o schimbam, asa…
Si noi ne vom salva si Dragostea...
Dar noaptea daca uit si-n zi tu nu-ti vei aminti
Cu Noaptea, Ziua, intreaga Lume va pierii...


Va pierii caci Plansul tau si Dorul meu
Ca-ntreg acest Pamant este mai greu...
Si Ziua, Noaptea, Lumea vor dori sa se jertfeasca
Ca Pasul meu cu Pasul tau sa se-ntalneasca...


Din nou eu spun: Nu vreau o Dragoste
Ce Viata Zilei si a Noptii sa ne Coste!!!
Prefer iubire-n noapte si dorul meu in zi…
Cu Rugaciunea...ca ne vom aminti...


Te rog cand tu ma vezi si Sti ca eu sunt Ea,
Te rog sa-mi amintesti ca tu-mi esti Dragostea!
Sa-mi amintesti asa: saruta-ma pe frunte multe secunde,
Sa-mi amintesc ca eu sunt Cea ce-n noapte se ascunde...


In Ale tale Maini sta Viata Tuturor...
A noastra Dragoste si-al nostru Dor…
Eu chiar de-mi amintesc in Noapte, ramane Tot un Vis!
Dar tu in Zi de-ti amintesti…cu Viata Visul ai Invins!


Iar pana-atunci, e doar un Vis dintre Atatea…
Nascut din Dragostea Zorilor cu Noaptea…

Sangerez Lumina,

Sangerez Lumina,


O Dragoste retrasa in colt de Univers…
Si o Mana ramasa, ca Mama de un Vers,
Mama de poezie in fiecare Noapte…
O Mana-n Univers ce deseneaza Soapte…


O Sabie din Duh Sfant prin Spate ma Patrunde…
Si Cel ce m-a Strapuns, de mine se Ascunde...
De-ar fi fost din metal, as mai spera la Vindecare,
Dar din Cea din Duh Sfant…Adevarat se Moare!


O Patura de Piatra imi e acum tot Trupul...
Prin Rana cea din spate imi Pierd tot Sufletul,
De-ar fi Venit din fata, Chipul sa i-L Privesc…
As fi avut Putere, acum sa mai traiesc…


O Dragoste Sfarsita-n Inaltarea Ta…
Sangele Meu…intru amintirea mea…
Si mana mea ce scrie-o Poezie…
Ca Cel Ce m-a Ranit…sa-nvie…


Caci a murit in Cer, unde Totu-i Etern…
Cu sabia Lui in spate, eu versuri Ii astern…
C-asa cum pe Pamant a biruit El moartea,
Asa acum in Cer sa-nvinga Eternitatea!!!


Si Ii mai scriu sa Stie ca lovitura Sa,
Nu carne-a Spintecat, ci toata Dragostea,
Cand Ceru-a Biruit, Eu Il astept sa Vina…
Caci Eu am Inviat…si Sangerez Lumina…

Imn Lui Francisc,

Imn Lui Francisc,



Seraficule Francisc, iti cant un imn de bucurie
Si stiu preabine ce iti aduce bucurie Tie…
Astfel un imn cu laude de mine scris n-ai sa gasesti
Caci stiu ca Imnul Tau sunt Laude Celei ce-o iubesti!
Si-o preamaresc pe Ea ce Numele i-ai daruit…
O, Sfanta Clara de Asissi, primeste-un Imn de la al Tau iubit!
Prin nastere Tu nobila ai fost, dar dupa Har de mii de ori in plus,
Ai fost Fecioara-n trup, dar mai curata-n suflet.O, ce viata ai dus!
Si ce micuta-n ani…si ce mare-n gandire...
Tu, Clara dupa nume, mai clara prin virtuti si-a Ta iubire!
Seraficule Francisc, iubirea voastra pe Domnul L-a uimit,
Cand din chilia-nchisa, inmormantarea ta, ea toata a privit!
Atunci chiar Dumnezeu a inteles ce-i o minune…
Si de atunci iubirii voastre nici El nu i-a aflat un Nume…
De-atunci din Cartea Vietii v-a STERS pe amandoi!
Caci Clara si cu Francisc, sunt Unul , nu sunt doi...

O, Clara, Tu Simfonie Franciscana minunata…
Lui Francisc, Tu canta-i Acest Imn macar o data…

Eu vs. Fecioara Maria

Eu vs. Fecioara Maria


Si au trecut mai mult de doua mii de ani de-atunci…
Si pe Pamant s-au mai nascut pe zi chiar doua mii de prunci,
Dar dintre miile de nou-nascuti n-a fost niciunul-al meu…
Si in afara de Iisus pe-acest Pamant n-a fost altul al Sau…


Si asta-ar fi singura noastra asemanare…
Ca dupa-al nostru Iisus, niciuna Fiu nu are,
In rest, ce in comun sa mai am eu
Cu Cea ce L-a nascut pe Dumnezeu?!


Si-aceasta lume chiar nu va mai cunoaste…
Pasii Stapanei Noastre ce doar in Cer mai Naste!
Asta va fi a doua noastra asemanare…
Cand din aceasta lume si Pasul meu dispare.


Si la final va spun de Ea ce ma desparte,
Caci altfel am avea Acelasi Nume-n CARTE…

Dar ne desparte chiar menirea vietii
Ca intunericul de Raza diminetii…

Caci Ea S-a Nascut sa Daruiasca acestei Lumi un Prunc Prea-Viu
Eu m-am nascut sa Cer, nicicum sa dau, acestei lumi un Fiu!!!


Si ori sunt eu opusul Sau…
Ori m-am intors sa cer ce e al meu…


Si ar mai fi o-asemanare
Ca ambele suntem Fecioare,
Dar Una e c-a fost Preafericita,
Iar una e ca nu a fost iubita…

Si Una e pe veci Fecioara,
Dar una doar pana-o sa moara.

Sau poate nici pana la moarte,
Dar Una e-n eternitate…


Si-o ultima asemnare:
Prin mine si prin Ea Iisus nu moare!

Si-o singura deosebire:
Ei Ii e Fiu, mie mi-e Mire…

Unul

Mireasa

Mireasa


Femeia Ta nu e cea care-n patul ei te-asteapta,
E Cea Care in Pantece te Poarta…

Femeia Ta e Mama Ce Stie sa Te-alinte…
Ea e Mireasa Ce-n Pantece Te Simte…

Femeia Ta e o Fetita Ce Vrea Numai la Pieptul Tau,
E Cea Care-Ti Deschide Pantecele Sau…

Femeia Ta Nu e Femeie si Nu e Nici Fecioara,
E Cea in Care-ai Respirat Intaia Oara…

Femeia Ta nu te doreste, nicicand nu va urca pe Trupul Tau,
Ea-n Pantec Te Pazeste, caci Tu esti Trupul Sau…

Femeia Ta o Recunosti usor; Acelasi Trup si Sange,
Nu ai cum sa N-o Vezi, caci Numai Una Plange…

Din Ea iesit-ai Prunc din Pecete…
Azi Mire-n Pantecele Ei Intoarce-Te,

Mirele

Mirele


Barbatul Meu nu-i Cel ce ma doreste,
E Cel ce cu Dorinta ma Pazeste…

Barbatul meu nu-i Cel ce daruieste,
E Cel ce Lipsa o-mplineste…

Barbatul Meu nu e nicicum cel mai Puternic
E Cel ce cu Putere e cel mai Bun Tatic…

Barbatul Meu nu e Erou si nu e nici vreun Zeu,
E Cel prin care vesnic…Respira Dumnezeu…

Barbatul Meu Nu e Barbat…caci nu-mi confunda Trupul…
E Cel ce-a zis: “Ce-ti pasa tie Chip…dac-oi fi eu sau altul?”

Barbatul Meu il recunosc chiar dintr-un infinit…
Nu pot gresi…Etern, doar Unul L-am iubit…

De Cand Mi-ai dat Suflarea, Tot Langa Mine Esti…
Azi, Toata-n Rasuflarea Ta, Te Rog sa ma Primesti,

Gandul

GANDUL



Azi m-am trezit mai tarziu ca oricand
Si prin trup se tot zbate un gand…
E seara iar si soarele-a apus,
Dar Gandul nou-nascut, el nu s-a dus…


Ar fi trecut ca orice gand ce vine
Dar eu cu forta l-am tinut in mine!
E Gandul cel mai viu ce l-am avut vreodata
Si n-am sa-l pierd…pentru intaia data!


Am sa-l pastrez pana tacerea
Si trupul va avea puterea
Si inima intelepciunea
Tacerea sa afle Minunea…


Minunea e ca Gandul meu
Sa mi-l auda Dumnezeu…
Si tot cand Soarele apune
De Gand sa Il aud ce spune…


Si-o viata-ntreaga cu tarie am crezut
Si-o clipa de-ndoiala n-am avut
C-ar fi ceva mai sus de Dragoste…
Si mai Maret ca ea ce leaga Suflete…


Dar Azi primit-am Gandul Nou in Sange
Si CRED in el si inima imi frange…
Si Gandul e c-adevarat mai e Ceva…
Ce-i Mai Maret Ca Dragostea…


“Mai Maret Ca Dragostea” aud neincetat
Si-i multumesc acestui Gand Adevarat!
Si caut acum sa am Gandul lui Dumnezeu
Dar El, mirat, nu are un Raspuns la gandul meu.


“Adevarat iti spun, Eu cred ce Gandul spune,
Si-ti multumesc, caci Gandul Tau e o Minune!

Si recunosc ca Eu, etern ca tine am Crezut…
Ca Dragostea e tot, ca nu-i nimic mai mult…”


Tata, iti multumesc la tot ce-ai spus
Chiar si asa fara-un concret raspuns…
Acum ca si Tu crezi in Gandul cel din Seara
Va fi mult mai usor acel “ceva” s-apara…


“Acel “Ceva” ce-i mai maret ca Dragostea
Doar tu mai poti afla, Fetita Mea!
In lume pe altcineva nu stiu…
Caci numai tu Azi, te-ai trezit tarziu…

Si Eu si restul lumii nu dormeam
De-aceea Gandul Nou noi nu-l aveam,
Dar tu dormeai ca Eu sa pot veghea…
Si ai dormit sa fie Treaza Lumea…


De-aceea ce te-a Atins pe tine, noua ne e strain,
Si Eu, chiar Dumnezeu, la tine am sa vin…
Si-am sa astept sa-mi dai raspunsul tau.
Acum, tu caut-oriunde, in suflet bun sau rau!”


Si caut…Ce-i Mai Maret ca Dragostea?
Acum ca L-am convins crezare sa imi dea
Nu pot sa nu gasesc Gandului Jumatatea!
Si cred ca stiu: “Responsabilitatea”


Si merg in fata Tronului Tatalui Meu
“Responsabilitatea” strig catre Dumnezeu!
Si vad pe Chipul Sau cum Lacrimi Mari Coboara,
“Fetita Mea, Acum iubesc pentru intaia oara!”

...

N-am inteles ce-a vrut sa-mi spuna Dumnezeu
Dar Chipul Sau sa-l uit imi este tot mai greu…


Si-i multumesc acum Gandului cel Tarziu…
Ca pentru Prima Data, ce caut in lume, Stiu!


Si Dragostea-i pe locul Doi…
Pe Primul Loc sunteti chiar VOI!