Vis aruncat in sertar
Ma simt un Vis sublim cu Har
Pe chip am Scris ca sunt un Dar,
Am teama sa ma Fac Cuvant
Caci sunt un Vis de Sfant…
Un Vis de Sfant prea chinuit
M-a reprimat, m-a biciuit…
M-a aruncat in foc si vant
Caci sunt un Vis de Sfant…
Am fost zidita intr-o stanca
C-asa-i a Sfantului Porunca:
“Sa nu ai vis si nici dorinta
ci doar o unica Credinta
in Tatal, Fiul, Duhul Sfant,
caci Visul e putred pamant!
Esti Sfant de Duh atins,
Visul acum ti-e stins,
de simti ca inca mai traieste
ia stanca asta si-l zideste!!
Zideste-ti visul necurat
Sa fii Sfant cu adevarat.
Incheie chinul cel din nopti,
Zideste-ti VISUL cat mai poti!”
In cea mai dura stanca
Simteam cum ma arunca,
Si-a reusit in ea sa ma zideasca
Ca ii opream viata duhovniceasca!
…
Si unde-i vina mea de pe Pamant
Ca m-am nascut ca Vis de Sfant?!
…
Azi nu mai pot fi mangaiata
Caci Pielea-mi e toata zgariata
De pietrele reci obligate
Sa-mi stea pe piept, sa-mi stea pe spate…
Si n-am murit, am rezistat
Caci sunt un Vis de Sfant Curat.
A 9-a zi dupa opt ani
Aud un saculet cu bani
Si-un muncitor platit din dor
Sa crape stanca ca sa zbor…
Si lovitura lui in stanca
Durea de nu-mi doream ca inca
Un ciocan sa mai loveasca
Desi stiam ca nu vrea sa zideasca
Ci sa m-elibereze el grabit
Cum Sfantul meu i-a poruncit.
Am fost zidita de un Sfant
Si-eliberata pe-o mana de vant
De un barbat ce toata viata lui
S-a inchinat pacatului…
Un muncitor cu urme de femei
Si cu parfum de sticle ce le bei…
Cu chip de bani furati cu vanatai
Si glas de mut de vina si cu “pai”,
Un muncitor ce-acum este iertat
Caci visul unui Sfant, azi a eliberat!
E prima noapte-acum din nou la Sfantul Meu
Si vina ca ma are l-apasa foarte greu…
Si-as vrea sa fug oriunde pe Pamant
Sa nu mai fiu un Vis de Sfant!
Dar cum sa plec cand stiu ca doar cu mine
Acest Barbat cunoaste-emotii si suspine?
Daca-as pleca ar fi din nou mormant
Ca-n cei opt ani in care-a fost Mort-Sfant,
Dar de raman sa fie Viu ca Dumnezeu
N-ar mai fi Sfant caci dorm cu el mereu…
Si ce-i mai bun: sa fii doar Viu, sa fii doar Sfant?
Si cum sa-l fac sa fie ambele, si foc si vant?
E prima noapte nezidita iar
O noapte netrecuta-n calendar,
Si stiu cum pot pe Sfant sa-l parasesc
fara ca mort apoi sa il gasesc,
ci Viu zambind-dumnezeiesc
de pot acum sa ma-mplinesc!
Sunt Visul lui si inchisoarea sa
De ma voi implini, se va elibera…
E noapte si aduc pe drumul cel ingust
O Domnisoara-n noaptea-ntai de august,
Si Sfantul meu aude Pasii ei
“O, cat ai asteptat, du-te s-o iei!”
Dar Sfantul meu sta nemiscat,
Eu, Vis de Sfant pierdut in pat,
Ea, bate-n geam plangand usor
pe Sfantul meu Ochii il dor…
il doare Sufletul si-o-mbratiseaza,
o-aduce-n pat si o aseaza,
nu sta deloc si nu ezita
vazand cat e de obosita,
si-adoarme langa ea pe loc
ea-n par cu Florile de Soc…
In dimineata ea-n brate i se-arunca
“te rog, ajuta-ma, caci ma mai doare inca
ma doare inima ca manastirea ieri am parasit
ca nu eram iubita si nici eu n-am iubit…
si-am auzit de tine, pustnic si intelept
si am venit sa-ti cer Sfatul tau Drept,
caci am un Vis ce-n nopti mi se repeta,
sunt ca o Carte Buna ce nu are Coperta
ajuta-ma sa am un inceput si un sfarsit,
asculta-mi Visul negru-fericit:
ma vad la piept cu-al meu copil divin
si doar cu acest Vis pot inima s-alin.
Spune-mi tu Sfinte, cat eu am sa gresesc
De merg in lume visul sa-mi implinesc?!
“- Blanda Copila mea, in Vis iti e menirea.
In Vis ti-e pregatita indumnezeirea.
Fii Mama, Tu! Fii Mama iubitoare
Si nu-ti privi visul cum moare,
Caci mi-am zidit si eu in stanca Visul
Si opt ani tot zidit mi-a fost si Paradisul,
Iar azi e prima zi de cand e iar la mine
Si iata, Visul meu s-a implinit prin tine!
Caci Visul meu este sa am in brate
Un copilas in scutecul din ate…
Tu mergi acum in lume si-mplineste
Si prin copilul ce-o sa-l ai te mantuieste!
Si-adu-l aici la mine in a opta zi
Sa pot si eu Visul a-mi implini…
Adu-l sa-l tin in brate sa-mi amintesc sublim
Ca tu si eu, viata si moartea reusim
Sa le unim intr-un copil multpreadorit,
Sa biruim acelasi Vis ce astazi ne-a unit.
Te-astept…in lume nu te teme caci este al tau
Barbatul ce-n privire n-are urma de rau…
Si tu-l vei recunoaste dupa-ale sale maini,
Acum, tu du-te, caci am a coace paini…
Caci sunt un pustnic ce iubeste ce oamenii iubesc
Cu ierburi si seminte nicicand n-am sa traiesc…
Desi de lume-n munti eu sunt departe
Din ea nu incetez a face parte…
Si paine proaspata mananc si nu ma nevoiesc,
Identic sunt ca ei, doar ca eu nu iubesc!
Eu sunt un Sfant ce generatii-l vor avea in calendar
Nestiind ca am trait cu Visul aruncat intr-un sertar!”
Si-ntr-un sertar si-acum sunt vie…
Sunt Visul unui Sfant ce azi va scrie
Sa va ganditi cumva sa ma salvati
Si pan-atunci va rog: nu mai visati!
