Opus Dei

Opus Dei



Pe un perete fulgera cu Soare
Sa crape Intunericul dintr-un tablou,
Tacerea lui a sters, Culori nu are,
Un Curcubeu patat, de noi, din nou.


E un Tablou in Panza groasa Prins
Sunt Suflete ce si-au pierdut Lumina,
E o Pictura Vie-ntr-un Ulei Incins
Calatorind prin Timp uitand unde-i Gradina.


Si doar un Cui mai tine Acest tablou Usor
Din dragostea de Om ce-O are pentru noi,
Iar noi fugim de Ea, n-O vrem, tipam in Cor
Sa cada acel Cui, s-avem loc in Noroi.


E un tablou in care cresc Dorinte de Copil
De care ei sunt siguri c-ar face numai bine.
Dar El se rupe-n mi si mii sa fie util
Unor nebuni ca noi Poarta ne-o tine…


O, Doamne, ce-ai Creat din al Tau Os!
O, Doamne, ce inca mai iubesti monstrii de ei!
O, Doamne, nascut-ai Opera fara folos!
O, Doamne, ce Mori in Opus Dei!



16 ani