Știu că prin ceea ce scriu nu pot schimba o lume greșită, dar pot schimba atitudinea greșită a lumi

Știu că prin ceea ce scriu nu pot schimba o lume greșită, dar pot schimba atitudinea greșită a lumi

marți, 31 ianuarie 2012

Un nobil si etern Nemuritor


A fost un timp cand te plangeai…
…de cate poezii primeai…
Ca nu te-ajuta cu nimic…
Ca Sufletul iti este mic…
Ca inima nu-ti creste sa citesti,
Ca esti satul de vise si te plictisesti!


Dar versuri mie imi veneau
Asa cum florile cresteau…
N-am vrut eu versuri sa gasesc,
Cu poezii eu sa te cuceresc...
Dar cum flori umple-o gradinita
Asa de natural s-exprima o Fetita…


Acum Fetita a crescut si natural
Lipsit de poezii e-al ei jurnal…
Ramane doar o intrebare:
Sa nu mai fii tu muza oare?
Sau poezia la adulti dispare?


Oricum ar fi, de mult nu mai primesti
Nici versul, poezia ce nu ti le doresti…
As vrea sa-ti daruiesc…dar pixul n-are mina…
Si Floarea nu mai creste in Gradina.
Si poate-i natural sa fie-asa…
Dar e frumos sa fii muza cuiva…


Da, e frumos, dar vad ca-i efemer...
E natural cum florile-n gradina pier...
Credeam ca esti intreg nemuritor…
Nimic din ce-i al tau ca nu e trecator…
Dar si-n gradina ta vad florile cum mor.


Iti spun acum prin poezii eu ce ti-am daruit:
O Gradina nevazuta de-ngrijit...
Dar n-am stiut cum este sa fii mare…
Ca nu e timp de Flori...de stropitoare...




Acum vreau un cadou:
Sa-mi fii muza din nou!
Caci versuri nu mai pot sa scriu
Chiar nu mai pot si nu mai stiu...


Dar ce vorbesc? Ce-am scris acum e Poezie!
...deci esti inca o muza Vie...Vie...
...din ale tale, nimic nu-i trecator!
…un nobil si etern nemuritor…
Ce-adevarat in inima are un dor…

…de florile din gradinita?
Nu! …de a sa Fetita…


la 21 ani

La plimbare


La plimbare


Azi Cartea S-a Deschis la o Plimbare
Ce Foaie Veche, si ce Scris Mare!
Si ce tarzie e Lumina Diminetii…
Mi-e greu sa ma trezesc din Patul Vietii…

Aud venind un Pas de Dumnezeu
Mereu l-acelasi ceas, e Tatal Meu…
Si-atunci Eu stiu ca-urmeaza sa primesc o Foaie
Iubirea Sa si o Umbrela sa m-apere de Ploaie…

Si plec…


Cuvantul Sau de La-nceput, il Port in Mine
Si-n Piept am Semnul Lui sa-mi fie Bine
Mi-a dat cand am Plecat Tot ce El Are
Si ceva-n plus: Liber la O Plimbare…


Desi e Dumnezeu Eu am ce El nu Are…


Si ma intreb de ce El nu coboara,
Cand Eu cobor si sunt A Lui Comoara…
De ce strange din dinti cand Vanat Mi-e Genunchiul?
Tata, Durerea Ta imi spinteca Tot Trunchiul


Si Azi desi nu M-am intors Acasa
Vreau Sa-Ti Vorbesc, dar Nu la a Ta Masa
La Masa Mea sa Vii, si Tu, Nu Fiul Tau
Eu n-am sa vin si Iarta-ma daca fac Rau!


Te-Astept…


Si Nu in Duh cum imi apari mereu
Te chem in Trup, un Trup ca Trupul Meu
Plimbarea-Aceasta doar Tu nu ai Facut-O
E Lumea Ta si nu ai Cunoscut-O…


Eu Usa iti voi fii…
Te-astept sa vii…



19 ani

Cartea Vietii




Cartea Vieţii,



Tot ce citim sunt cărţi scrise doar la sfârşit...
Numai dup-o-ntâmplare în spaţiu şi în timp, omul poate să scrie
Dar, Dumnezeu scrie-n eternitate şi în infinit...
Şi fără întâmplări, fără sfârşit, El a-nceput o Carte Vie...


In ale noastre cărţi citim doar ce a fost...
Citim şi profeţii... cuvinte fără rost...
Dar Dumnezeu a scris o Carte când încă nu Era
Iar Cartea L-a născut... şi Viaţă-I dăruia...


De-atunci, El « Cartea Vieţii » i-a pus Numele Ei...
Şi-n fiecare filă se nasc noi Dumnezei...
Se nasc c-un Suflet şi ele nu au număr, sunt foi Nemuritoare
Scrise de-un Vârf de Crin blând înmuiat în Soare...


O carte scrisă de un om, e-un Univers închis,
Cu file galbene, fără de suflet şi cu număr finit...
Dar Cartea Sa nu e nicicum o carte, ci-un Univers Deschis
În care se Trăieşte Azi, nu-n care azi s-a povestit...


Vă rog nu confundaţi o Carte ce-o ţinem noi în mână
Cu Cartea Vieţii ce ţine-n mâini un Soare şi o Lună...
Şi nici să nu speraţi că o găsiţi ca pe o carte-n Bibliotecă
Căci Ea nu stă deloc... e tot pe-a Sa Potecă...


Ai învăţat cum să citeşti, dar sigur eşti că ştii
Cum să citeşti o carte ce Ştie c-ai să vii?
Cu tot ce tu cunoşti, vei înţelege oare
Cuvintele-unei Cărţi cu-n Nume de Valoare?

Şi crezi că vei putea să vezi tu, Cartea Vieţii
Când tu nu recunoşti Lumina Dimineţii?
Mai speri că vei atinge Această carte Vie
Deşi mâna nu ţi-ai spălat, curată ca să fie?


Iar dacă tot mai crezi, atunci o vei găsi !
Dar nu mai şi spera c-o vei putea citi...
Nu vei putea, dar nu e vina ta, căci Cartea nu e de Citit
De vrei să o cunoşti, o vei primi ca pe o Viaţă de trăit...


Şi Cei Ce-o vor trăi vor fi şi ei Nemuritori
Vor recunoaşte-atunci Lumina Cea din Zori...
Şi vor mai înţelege c-Aceasta-i doar un Nume
Şi nu o carte cu coperţi ca în a noastră lume...


Ce Fericiţi veţi fi când Chipul Cărţii-l veţi vedea
Şi câtă suferinţă că n-aţi ştiut că Ea-i aşa...
Acum că aţi aflat că-Această Carte nu e Carte
N-aţi vrea să mai aflaţi ce scrie mai departe?




Iar Cartea Vieţii poartă în Mâna Sa
O Carte-n Care scrie despre Ea...

Frumoasa Mea




Frumoasa Mea,


Sunt Imparatul Lumilor de Sus si Domnul tuturor,
Invatatorul Lumilor de Jos, al lor Mantuitor...
Sunt Dumnezeu dintru-nceput si pana in sfarsit,
Si Fiul Sau din veci, mult preaiubit...



Acesta sunt, dar Tu, Frumoaso, Cine Esti?
Esti ca si Mine, din rude-mparatesti?
Spune-mi de Tine, stralucitoare Stea...
Caci m-am indragostit, Frumoasa Mea...



Sunt Dumnezeu, cunosc Creatia ca pe-o Haina,
Si-acum Te intalnesc, mult preafrumoasa Taina...
Nu inteleg! Caci Eu din Veci Pictez Tabloul...
Si-acum prin Tine-am cunoscut si Noul...



Sunt Creator, cum pot sa nu cunosc ceva?!
Spune-mi si Tu acum, Frumoasa Mea...
Ajuta-ma sa inteleg, prea minunata Doamna,
Ce nume porti cu Taina...si ce inseamna?




Frumoasa Mea, privirea Ta imi spune multe
Sunt doar un Dumnezeu ce vrea sa Te asculte...
Te rog, nu ma lasa fara de-ntelepciune...
Cum Eu, Chiar Dumnezeu, nu Te-am stiut in lume?



Te rog, Primeste-Mi Dragostea...
Si-nvata-Ma, Frumoasa Mea..

joi, 5 ianuarie 2012

Ajunul Bobotezei, zi de post negru


In Ajunul Bobotezei (5 ianuarie) se tine post negru, nu se mananca si nu se bea nimic. Canoanele Bisericii invata ca in Ajunul Bobotezei se ajuneaza total, (Canonul 1 al Sf. Teofil al Alexandriei), iar a doua zi se ia agheasma pe nemancate. In Tipicul Sfantului Sava se spune ca, daca Ajunul cade duminica sau sambata, nu se tine post negru. Postul din ziua de 5 ianuarie este pastrat din perioada secolele IV-VI, cand catehumenii se pregateau prin post si rugaciune timp de 40 de zile, sa primeasca botezul in seara acestei zile. Dupa ce primeau botezul, puteau sa participe pentru prima data la liturghia credinciosilor si sa se impartaseasca. Astazi, crestinii postesc in aceasta zi, pentru a putea gusta cu vrednicie din apa sfintita - Agheasma Mare.

In unele regiuni, in special in Moldova, crestinii ortodocsi gusta pe nemancate din Agheasma Mare timp de opt zile, de la Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), pana la 14 ianuarie - odovania praznicului. Se intampla ca cei opriti de la Sfanta Impartasanie, sa primeasca de la duhovnic, binecuvantarea de a lua Agheasma Mare. Insa, trebuie sa fim cu luare aminte la faptul ca Agheasma Mare nu poate inlocui Sfanta Impartasanie.

Alti preoti ii opresc pe credinciosi sa ia Agheasma Mare. In acest sens, Sfantul Sava spune: "acestia nu fac bine pentru ca prin darul lui Dumnezeu s-a dat spre sfintirea lumii si a intregii fapturi... Deci de unde este socotinta acestora pentru ca sa nu guste apa aceasta, deoarece trebuie sa stim ca nu pentru aceasta Apa este necuratia in noi, ci devenim necurati prin lucrurile noastre cele spurcate, iar noi ca sa ne curatim de acestea, bem fara de indoiala aceasta Sfanta Apa."

Cu Agheasma Mare se stropesc casele credinciosilor si locuitorii acestora, in Ajunul Bobotezei. Tot cu ea se stropesc si lucrurile care trebuie binecuvantate sau sfintite, cum ar fi de pilda, la binecuvantarea si sfintirea prapurilor, la sfintirea crucii si a troitelor, a clopotului, a vaselor si vesmintelor liturgice, la sfintirea icoanelor, a bisericilor, a antimiselor si a Sfantului si Marelui Mir.

Slujba de la Agheasma Mare

Daca Agheasma Mica se poate savarsi ori de cate ori credinciosii doresc acest lucru, Agheasma Mare se oficiaza o singura data pe an, pe 6 ianuarie, in ziua Botezului Domnului in Iordan.

In cadrul slujbei de sfintire a apei se citesc trei paremii, toate din prorocia lui Isaia (cap. XXV, 1-10; LV, 1-13 si XII, 3-6), apoi Apostolul (din I Cor. X, 1-4) si Evanghelia (de la Mc. I, 9-12), in care se prezinta in rezumat Botezul Domnului. Dupa ectenia mare se rosteste rugaciunea de sfintire a apei, compusa de Sfantul Sofronie al Ierusalimului, adresata Sfintei Treimi: ("Treime mai presus de fire..."). Preotul slujitor Il invoca de trei ori pe Sfantul Duh pentru sfintirea apei ("Tu Insuti, dar, Iubitorului de oameni Imparate, vino si acum prin pogorarea Sfantului Tau Duh si sfinteste apa aceasta") si binecuvanteaza de fiecare data apa cu mana, afundandu-o crucis in vasele cu apa. Apoi rosteste o noua formula de invocare a Sfantului Duh ("Insuti si acum, Stapane, sfinteste apa aceasta, cu Duhul Tau cel Sfant"), pe care preotul o rosteste tot de trei ori, binecuvantand de fiecare data apa, cu mana crucis.

La finalul slujbei, preotul slujitor afunda de trei ori crucea si busuiocul in apa cantand troparul Praznicului. "In Iordan botezandu-Te Tu Doamne ..."

In casele credinciosilor, agheasma se pastreaza la loc de cinste, in vase curate si dintr-insa se gusta pe nemancate, in zilele de post si ajunare. Potrivit invataturii Sfintilor Parinti, "firea apei celei sfinte este ca sa spele si trupul si sufletul, sa-l sfinteasca, sa-l innoiasca si sa-l faca fiu al lui Dumnezeu".

marți, 3 ianuarie 2012

Biserica Draganescu

Oamenii dintotdeauna au cautat sa vada minuni, dar in zadar le cautam, fiindca minunile sunt in noi...minunile sunt in fata noastra...
La fel se intampla cu toate intrebarile omului care cu ardoare isi cauta raspunsurile, la fel va marturisesc, ca in zadar cautam raspunsuri la intrebari, fiindca raspunsurile ne vor gasi pe noi...
...cand te simti singur cu toata lumea aceasta mare in fata ta si fara de reper, fara directie, fara dorinta, fara un ideal, atunci cand simti ca echilibrul ti-a fost puternic zdruncinat, atunci cand nu mai recunosti chipurile celor dragi din jurul tau, atunci cand ti-a ajuns straina si familia ta , cand te simti neinteles de nimeni si cand nimic nu mai are inteles pentru tine si cauti Pacea Inimii, mergi la Draganescu!

Undeva in apropierea Bucurestiului, la finalul unui drum pe care il strabati in jumatatea unei ore, te asteapta o Biserica unica pe pamant, unica prin amprenta Sfantului Arsenie Boca, unica prin pictura care are vocea unui Inger mesager care vorbeste celui cu inima curata, dar unica si prin sentimentul de „ Acasa” pe care il simti cand pasesti inauntrul ei...



Dumnezeu ma iubeste si imi ingaduie sa ma aflu mereu pe drum in contemplarea Cerului ramas aici pe pamant. Astfel am pasit in multe colturi ale lumii si din nou va marturisesc ca intotdeauna am gasit esenta in locuri simple, marunte si nu intre ziduri impunatoare sau privind la arhitecturi grandioase...de aceea , atat manastirea de la Prislop, redusa ca dimensiuni, cat si bisericuta Draganescu, sunt Bucati din Cer care lumineaza aici, pe pamant, sunt Porti spre Tronul lui Dumnezeu, sunt carari spre Gradina Maicii Domnului, sunt Mana lui Hristos intinsa spre noi, oamenii...


Arsenie Boca nu a plecat dintre noi, el este cu noi! Aceasta este marturia fiecarui credincios care a pasit in aceste locuri...Arsenie Boca este cu noi, si va asteapta cu rabdare pe fiecare la intrarea in manastirea Prislop sau in biserica Draganescu...
In pictura bisericii, Cuvintele lui Arsenie sunt precum o flacara imateriala care arde necredinta si o imprastie precum cenusa...Tot in pictura sa, prezentul, trecutul si viitorul sunt de neseparat, sunt toate intr-un punct...

Cei mai putini interesati de mantuirea sufletului, vor cauta aceasta biserica pentru ale sale profetii, intrebandu-se de semnificatia celor doi zgarie-nori in flacari, a mobilului, a navetei spatiale...



...tot datorita calatoriilor mele va pot astazi marturisi ca ispita cea mai prezenta in toate religiile lumii este cea a profetiilor. Multe suflete se pierd astfel...multe isi pierd eliberarea, iluminarea , sau mantuirea, alergand dupa semne despre sfarsitul acestei lumi, neintelegand ca lumea este in ei, lumea este in tine, tu alegi sfarsitul lumii prin viata ta, de aceea manturiea este egala cu vesnicia si sufletul care se pierde, pierde eternitatea. Iata cum sufletele care cauta semne profetice, isi pierd vesnicia...
Este bine si folositor a interpreta semnele, caci altfel de ce le-ar mai fi lasat Sfintii si Invatatorii, la fel ca si in cazul picturii lui Arsenie, toate ne invita la a le descifra si intelege, insa pastrand in continuare pe primul loc, mantuirea sufletului si abia apoi rolul nostru de salvator al creatiei.

...cat despre pictura privita ca arta, culorile sunt calde, predominant este galbenul, dar va las sa descoperiti singuri universul cromatic , simbolic al lui Arsenie Boca. Va mai spun doar ca Iisus este pictat diafan, trup care parca in orice clipa te poate impresiona prin ridicarea Sa la cer prin acoperisul bisericutei...

Toate scenele vorbesc despre aceasta lume, despre placerile umane, insa ceea ce mie personal imi transmit, nu este deloc senzatia de lupta cu lumescul, desi sunt atat de prezente pacatele in aceste picturi, mie imi transmit un singur sens: reintoarcerea la Dumnezeu...




Vreme de 20 de ani, cat a locuit in Draganescu, localnicii nu au stiut ca au printre ei un trimis al lui Dumnezeu pe pamant...insa astazi, fiecare loc prin care a pasit Arsenie este cautat de multa lume...

Intalnirea mea cu Parintele Arsenie a fost una ireala, ireala prin frumusetea ei, insa si fiindca intalnirea a avut loc dupa plecarea sa la cele vesnice... Desi el nu a fost in viata , mi-a schimbat viata...cand l-am descoperit. De atunci il port pe buze cand zambesc si in lacrimi cand plang... Chemati-l si viata voastra se innoieste!

Cuvantul Parintelui Arsenie e plin de har, cumpatat, bland, iubitor, luminat dar si hotarat, iar Sufletul sau este precum serafimul din Scriptura si precum Sfantul Serafim de Sarov- fata de care Parintele avea o evlavie deosebita- Suflet care zboara spre noi impartasindu-ne cu carbunele cel ceresc, cu Hristos cel vesnic.