Citesc oglinda, palma mea
Ce-n veci nu se
dezminte,
Sunt nufăr alb cu
strai de nea
Un ghiocel cuminte…
Şi un crin alb
păstrând credinţa
De la străbunii mei
legaţi prin dor,
Un mac purtând în cupa
lui căinţa
De aş greşi, îl simt
în obrăjor…
O veselă magnolie sunt
Cu soare-n jur mereu,
Şi-oriunde aş fi pe
pământ
Mă-ncred în Dumnezeu…
Voi fi cu Dumnezeu
şi-atunci
Când vânt pe drum
se-aşterne
Deasupra văilor adânci
Cu-al meu iubit
Ca două flori de
stânci eterne…
Am fost trimişi din
Cer, Pereche
Iubire nouă şi iubire
veche…