Doi imparati, o zi

E dimineata si e ziua nimanui…
Imparatul Vechi azi pleaca,cel ce vine inca nu-i,
Luna l-a lasat pe Soare, Soarele lasat-a Luna
Si-a ramas si Cerul gol, Dimineata ca niciuna.

Azi e ziua-n care tot Pamantul
Simte ca Timpu-i foarte destul,
E ziua Pamantului Injumatatit
O parte azi pleaca…una n-a venit.

E sigura dimineata
Fara moarte, fara viata….
Jumatate din Tot pleaca, Jumatate inca nu-i,
Se bazeaza toti pe altii si e ziua nimanui…

Soarele n-a rasarit, el bazandu-se pe Luna
Luna s-a bazat pe Soare sa ne spuna noapte buna,
Imparatul Vechi nu mai e de gasit…
Si Imparatul Nou inca nu a sosit…

E ziua-n care iarna plecat-a de-afara
Si ziua-n care inca,nu e nici primavara,
Iar tot ce a ramas, de azi este al Cui?
Si cine mai observa ca ziua asta nu-i?

Si dac-o parte pleaca si una e pe drum,
Eu sunt cea regretata sau asteptata-acum??
…
Si daca doar eu vad ca-i ziua nimanui,
E clar ca Pasul meu in nicio parte nu-i!

Nu sunt ca Imparatul Vechi, o regretata Fiinta,
Si nici ca Noul Imparat, o vesnica Dorinta…
Nu sunt ca ei, caci dintre ei niciunul nu-i
Eu Sunt cu-adevarat, chiar si a nimanui…

Soarele si Luna lasat-au Cerul Cui?
…
Pamantul fost-a Jumatate si Jumatate inca nu-i!
…
Si-as vrea si tu sa poti cu mine azi sa pui
Un Nume Diminetii din Ziua Nimanui…

Si-as vrea si tu sa vezi aceasta zi
Sa nu fii Cel Plecat sau inca Cel ce Vi!
Sa Fii cum nimeni nu-i, si toate sa le Poti
Sa nu fii ca Pamantul, in doua Jumatati!

Sa nu fii Soarele sau Luna,
Ci tu sa fii ce e intr-una!
Liber ca Ziua nimanui,
Un Imparat ce-n lume nu-i.

Oricat va fi Pamantul, el nu se va schimba,
In Jumatati mereu, nimic fiind intr-una…
Si Totu-i Jumatate, doar Ziua nimanui
Te-ajuta sa poti fii si cand Pamantul nu-i.

E greu acum sa vezi aceasta zi, si-mi spui,
Ca e o poezie, si e, dar scrisa Cui?
…
Tie ti-o scriu ca Testament sa Poti
Sa nu fii Nicaieri din cele Doua Parti!

Si daca e Tarziu si ai ales o Parte,
Sau Fara sa alegi, te-a Scris precum o carte,
Tu Prinde-te acum, caci Ai de Mana Cui!
Cu-adevarat azi tu sa fii, chiar si a nimanui.

Poti singur sa nu fii, iubind si fiind iubit
Dar in acelasi timp vei fi-njumatatit!
Si Dumnezeu ales-a sa iubeasca lasand al Sau Cuvant
In Doua sa se franga…in Cer si pe Pamant.

De-atunci nici El nu e cu-adevarat…
E Cel ce n-a venit si Cel ce e Plecat!
Si Poezia Azi, ti-o Scriu cu mare greu
Caci Totu-i impartit, pana si Dumnezeu.

Si-n cele doua Parti e Viata pe Pamant,
Si-ti spun o mare Taina: asa-i si-n Cerul Sfant!
De-aceea nu visa ca-ntreg vei fi mai Sus…
Caci si in Cer e Rasarit si este si Apus.

In toate Lumile-am cautat si crede-ma ca nu-i
Ceva sau Cineva, Orice, sa fie-a nimanui…
…
Pana si Dumnezeu e injumatatit…
Si e Doar vina Lui… si Vina-i c-a Iubit!