Eu si Ele

Eu si Ele,


Cand ai ajuns sa nu te mai gandesti
Deloc la cel pe care il iubesti…
Sa inteleg ca sentimentele-au trecut
Sau ca sufletul mi l-am pierdut?


In jur vad mii si mii de despartiri,
Un Singur om cu alte zeci iubiri…
Acelasi suflet,un “Te iubesc” in mii de parti,
O inima-mpartita in mii si mii de Carti…


Si fiecare Ea, de El cand se desparte…
Incepe-o noua zi cum ar deschide-o carte,
Cu alte personaje,schimbandu-si si Ea chipul,
De parca-ar stapani Dorintele si Timpul…


De niciun el, eu nu m-am despartit,
Caci pana azi eu n-am avut iubit,
Dar am iubit si simt o despartire
De sufletul prea-plin de-a sa iubire…


Si ca sa inteleg ce simt de doua luni,
La lume am privit cu ochi limpezi si buni,
Si am vazut puterea lor ce mie imi lipseste,
Cum fiecare spune “stop”si “start”cand iar iubeste!


Si stiu ca-i intelept sa-nvat din jurul meu
Si mai ales cand lumea-i o multime si eu sunt numai eu.
Am ascultat si-am respectat curgerea vietii…
Caci Luna nu rasare in clipa diminetii…


Nicicum n-as vrea sa fiu o Luna incurcata cu un Soare.
Si nici nu vreau sa ma lipsesc de tot ce lumea are…
Si-atunci tot “stop” am spus cum am vazut la ele,
Si-apoi am spus si “start” din nou inimii mele…



Si am facut si eu cum face lumea-ntreaga,
Dar inima ce-o am, ca si a lor n-a vrut sa mearga!
Nici Sufletul, nici Pasul, Pieptul, Trupul meu…
Inca nu pot sa cred c-am biruit ce lumea face tot mereu.


Am biruit sau e doar Slabiciunea mea?
Cand o Femeie spune “start” iubeste pe-altcineva,
Cand “stop” am spus si te-am uitat, a functionat,
Cand am spus “start” eu tot pe tine te-am aflat…


Iar eu din lume nu-s!Sa inteleg mi-a fost destul!
Daca-as fi fost, la “start” as fi iubit un altul…
Nu sunt din lume.Nu stapanesc nici timpul, inima…
Dar sunt stapana-n slabiciunea mea…


In locul tau nicicand nu va fi un alt Nume!
Si prin iubirea mea esti mai presus de Lume!

Caci “startul” lor e trecator…
Iar “stopul” meu nemuritor…