Cand eu tac,

Cand eu tac,



Azi din nou, la fel ca ieri si tot mereu…
Inconjurata de-o multime ce cauta glasul meu,
Zi dupa zi si an de an se-aduna mii si mii…
Ca cei de azi, ma vor vedea si-ai lor copii.


Si-n fiecare zi, in alt loc, la alt ceas
Multimea cauta cu credinta al meu Pas…
Caci stiu cu totii ca nu vorbesc doar din Cuvant,
Cu-adevarat precum in Cer asa si pe Pamant.


Si-mi spun c-atata bine ei nicaieri nu mai gasesc
Si-atata liniste, putere, c-atunci cand le vorbesc…
Si simt sinceritatea-n vocea lor cu bucurie
Si-n fiecare zi am Vocea tot mai Vie…


Ce lucruri mari am scris, si cat de-adevarate!
Ce nu e adevar este ca nu sunt intamplate…
Am scris un adevar ce e adevarat chiar inca neavut,
Adevarat ca Dumnezeu ce E acum si totusi Nenascut…


Celor ce le-am vorbit si-acum le simt Suflarea…
Si cum simteau Cuvantul meu ca Binecuvantarea,
Va intrebati: cum eu vorbesc ceva ce nu mi s-a-ntamplat?
Si Pot, la fel cum Dumnezeu creeaza desi nici El nu e creat!


V-am scris Adevarat despre al meu trecut,
Adevarat cum Dumnezeu nu are Inceput…
Si tot asa cum Dumnezeu nu are nici Sfarsit
V-am scris de oameni ce au fost desi nu au venit…


La fel cum Domnul face tot desi El nu a fost Facut
La fel Cuvantul meu a fost…desi eu am tacut…
Cuvantul meu a fost si miile de oameni au venit,
Dar a lipsit Binecuvantarea, caci eu nu le-am vorbit!


Nu le-am vorbit nici azi, la fel ca ieri si tot mereu
Si Cand eu Tac ma simt pe Cruce Dumnezeu…
…
Nu e cuvant sa spun ce am in Piept cand oamenii privesc,
Si ma Privesc cu totii de parc-ar auzi ce eu nu le vorbesc…


Acum e ora trei din noaptea spre sfarsit…
Si as putea sa scriu de somnul meu desi eu n-am dormit,
Dar nu vreau sa vedeti in scrisul meu ceva paranormal,
Adevarat va spun, tot ce va scriu e-un Adevar Banal…


Acum va las sa merg sa dorm cu-adevarat,
Ca maine sa vorbesc ceva ce s-a-ntamplat!
Si sper la fel ca azi, ca ieri, ca tot mereu…
Ca maine sa-mi aud si mie eu Cuvantul meu.


Si inainte sa adorm, eu mii si mii de chipuri mi-amintesc
Si-adorm cu rugaciunea ca-n ziua care vine sa-i gasesc…
De ani si ani multimea lor ma inconjoara…
Eu si Azi am Tacut si i-am lasat sa-i doara…


Si stiu c-al meu Cuvant este un Unic Dar!
Si nu-nteleg de ce vorbesc atat de rar…
Si cer acum la Cer ca Sufletul cu ce-i iubesc
Sa se prefaca in Cuvant sa Pot multimii sa-i vorbesc!

Cand eu Tac…
Cerul e Sarac…